REZUMAT

Articolul pornește de la observații privind problematica restituirii și a constituirii unei memorii istorice, istoriografice, culturale a perioadei comuniste / totalitariste în România și Europa de Est, dezbătută pe larg în spațiul public românesc și internațional, și care a condus la reflecții privind conservarea, restaurarea, arhivarea și documentarea trecutului recent. În acest sens, articolul ia în considerare înființarea Muzeului Ororilor Comunismului în România (M.O.C.R.), muzeu național în subordinea Ministerului Culturii, și analizează prezența și acțiunile sale în spațiul public. M.O.C.R. își asumă un rol activ, prin numeroase evenimente, expoziții și discuții, pentru înțelegerea critică a istoriei recente, acordând atenție victimelor și martorilor perioadei comuniste, ale căror mărturii devin patrimoniu, asemeni muzeelor-memoriale. Cercetarea pune în evidență orientarea către noile strategii muzeale, colaborarea cu alte instituții muzeale, modul de abordare a relației cu beneficiarii, narativele expoziționale alese de acest muzeu, care reintroduc în corpul social și educativ discursuri istorice importante pentru înțelegerea urmelor adesea traumatice ale trecutului recent, dar și posibilitățile de construire a unui viitor mai bun pentru generațiile actuale. 

Cuvinte-cheie: studii memoriale, muzeologie, comunism, educație muzeală, muzee-memoriale.