REZUMAT

Investigarea mișcărilor populiste este monopolizată de științele politice și, mai nou, de una dintre subramurile acestui domeniu, respectiv relațiile internaționale. Dacă științele politice sunt preocupate de partidele populiste și agenda acestora, de liderii populiști și discursurile specifice, precum și de sistemul electoral dintr-o țară, relațiile internaționale investighează neo-suveranismul. Acest populism de politică externă poate avea cel puțin două efecte majore. Acestea ar fi revizionismul sistemic – retragerea statului dintr-o organizație regională de securitate – și revizionism lateral – contestar.ea pe criterii etno-politice a granițelor unui stat și modificarea acestora în detrimentul unui stat limitrof. Întrebarea de cercetare pe care o adresează acest text este dacă sociologia istorică se poate insera în cercetarea mișcărilor populiste care par să prolifereze în Uniunea Europeană. Premisa textului este că, în cazul în care mișcările populiste sunt manifestarea unor condiții structurale, adică a unor procese desfășurate pe durata lungă, atunci sociologia istorică ar putea juca un rol în cercetarea apariției și dinamicii acestor mișcări. Pentru a răspunde la întrebarea de cercetare, textul definește conceptele principale, prezintă misiunea euristică a sociologiei istorice și discută condițiile structurale care pot favoriza emergența reacției suveraniste.

Cuvinte-cheie: sociologie istorică, condiții structurale, populism, suveranism, clivajul Lippmann.

Întreg articolul