3-4/2015 - 2

În prezentul articol dorim să stabilim care sunt fundamentele care susţin "viitorul activ al persoanelor în vârstă" în Spania. Ne bazăm pe datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INE), Anuarul Statistic al Spaniei, Sistemul de Informare al Sistemului pentru Autonomie şi Îngrijirea Dependenţei (SISAAD) şi Observatorul pentru persoane în vârstă-Institutul pentru Bătrâni şi Servicii Sociale. De fapt, se constată că, fiinţa umană fiind legată de conceptele de producţie şi utilitate, odată depăşită vârsta de 65-70 de ani, se pune mai radical problema posibilităţilor, temporar suspendate, de fericire. Ceea ce încercăm să demonstrăm este că, odată cu creşterea numărului de persoane de peste 65 de ani (8 milioane în Spania), mai mult decât a oricărui alt grup de vârstă şi în condiţii de sănătate acceptabile, contextul este mai rezonabil si face posibil un viitor activ al persoanelor în vârstă. Este vorba despre dezvoltarea unui proces de optimizare o oportunităţilor de sănătate, participare şi siguranţă cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii pe măsură ce persoanele îmbătrânesc. Susţinem că îmbătrânirea nu este în mod necesar un fenomen negativ, vârsta cronologică constituind un criteriu din ce în ce mai puţin satisfăcător. În paginile următoare demonstrăm realitatea de necontestat că vom trăi mai mult, în condiţii probabil mai bune. Totuşi, după datele disponibile, este convenabil ca de acum înainte să se facă o distincţie între persoanele de 65 până la 79 de ani şi cele de peste 80 de ani. Distincţia provine mai ales din prevalenţa situaţiilor de dependenţă care nu şi-au găsit rezolvarea în Spania, în ciuda Legii 6/2006. Articolul prezintă acele servicii (IMSERSO) de promovare a îmbătrânirii active: cămine şi cluburi, vacanţe şi cure termale, universităţi pentru persoane în vârstă, programme de accesibilitate şi telealarmă. Deasemenea se prezintă serviciile de promovare şi menţinere a solidarităţii familiale: ajutor la domiciliu, rezidenţe, cămine de zi şi servicii de sprijin familial. Datele arată insuficienţa acestor servicii în Spania. De aceea putem spune că serviciile clar proactive mai au un drum lung de parcurs, cu excepţia programelor universitare pentru persoane în vârstă. Trebuie, prin urmare, să se remodeleze ansamblul serviciilor sociale legate de îngrijirea primară şi de lungă durată, mai ales. Este necesar ca serviciile sociale proactive să intre în contact cu ONG-urile persoanelor în vârstă, ţinând cont de creşterea constantă a voluntariatului în rândurile persoanelor de peste 65 de ani. Astfel, conchidem prin a spune că bazele viitorului activ al persoanelor în vârstă este legat de un context care va trebui să fie mai favorabil, putându-se alege moduri diverse de viaţă în diferitele etape ale acesteia şi făcând posibil, progresiv, un viitor activ, satisfăcător pentru persoanele în vârstă.

Cuvinte-cheie : bătrâni, calitatea vieţii, dependenţă, servicii sociale proactive.

Licenţa Creative Commons
Creative Commons License

Attribution-NoDerivs CC BY-ND

 

Intreg articolul